CA FEMEIA DIN SIHAR LA FÂNTÂNĂ
VENIT-AM APĂ CA SĂ SCOT,
DAR VOCEA LUI ISUS RĂSUNĂ:
DIN APA VIEŢII CA SĂ-ŢI DAU EU POT.
DĂ-MI, ISUSE, APA VIE,
STÂMPĂRĂ-MI TU SUFLETUL ARZÂND
CRED, O, DOAMNE, CĂ TU EŞTI PROFETUL,
CE-AI ADUS IUBIREA PE PĂMÂNT.
UNDE-I DOAMNE, LOCUL SFÂNT, DE-NCHINARE,
ÎN VĂI UMBRITE SAU LA MUNŢI?
O, NU! CI-N SUFLETE SMERITE
ŞI ÎN JERTFA UNEI PLECATE FRUNŢI.
PRIETEN DRAG, CE CAUŢI MEREU FERICIREA,
IZVORUL EI E-N DOMNUL SFÂNT.
ISUS, DIVINUL NOSTRU MIRE,
CE DIN ÎNALT VENI JOS PE PĂMÂNT.