Când mă opresc la crucea grea
Pe care Domnul a murit
Se pleacă-n praf inima mea
Simțind ce mult El m-a iubit
Eu să mă laud nu aș vrea
Decât cu moartea Domnului
Și ce-i mai scump în viața mea
S-aduc prinos la crucea Lui
Văd palma Sa și mi-e de-ajuns
Văd ochii Săi de lacrimi plini
Eu sunt pironul de străpuns
Eu sunt cununa cea de spini
E prea puțin chiar de i-aș da
Întregul cer și-ntreg pământ
Iubirea vrea să fiu al Său
Cu tot ce am, cu tot ce sunt