PE VREMURI, STA IOSUA IN CRIZA DE TIMP –
ERAU MULTI DUSMANI DE ÎNFRÂNT,
STA SOARELE-A-APUNE ÎNTR-UN SCURT RĂSTIMP
SI NOAPTEA VENEA PE PAMANT.
ATUNCI, RIDICA IOSUA MANA SPRE CER
CU GLAS CA DE TUNET STRIGAND:
„OPRITI-VA, ASTRE, MAI DATI-MI RAGAZ
SA-I VAD PE DUSMANI LA PAMANT!”
/: OPRESTE-TE, SOARE, DEASUPRA PAMANTULUI!
OPRESTE-TE, LUNA, SI TU!
LUNGEASCA-SE ZIUA ACEASTA A HARULUI
SI NIMENI SA NU ZICA: ‘NU!’ :/
ISTORIA ACEASTA DE MULT RETRAIM,
E SOARELE-APROAP-ASFINTIT…
DUSAMUL E INCA-N PICIOARE – O STIM –
DESI ARE CAPUL ZDROBIT.
DIN GHEARELE-I CRUDE, PE CEI DISPERATI,
CAUTAM A II SMULGEM ACUM.
OPRESTE, PARINTE CERESC, TE RUGAM –
OPRESTE DAR SOARELE-N DRUM!
DE ESTE VREUN IOSUA IN VEAC DOUAZECI,
SA-NALTE DAR GLASUL SPRE CER,
CĂSCATE GROTESC SUNT MORMINTELE RECI
ȘI JERTFA UMANĂ O CER
NU VREM ATIPIRE LA PLEOAPE SA DAM,
ACUM LUPTA ESTE IN TOI.
DIN NOAPTEA DE VECI, SUFLETE NOI SALVAM,
CACI DOMNUL VIETII-I CU NOI.