Ca păsările migratoare
Şi noi emigranţi ne numim
Mereu, către ţara cu soare
Prin valuri şi vinturi plutim
cor În urma-i furtuna
Pentru toteauna
‘Nainte e ţara şi soarele cald
Cetatea de aur, cu porţi aurite
Cu străzi aurite, şi cer de smarald
Aicea lăsam colivia
Şi cuibul de vreascuri uscat
‘Nainte privim veşnicia
Şi locul spre care-am plecat.
Şi nu ne vom pierde în larguri
Pe-oceanele pline cu nori
Că-n faţă se văd trei catarguri
E al mîntuiri vapor.
Credinţa, nadejdea, iubirea
Ne poarta cînd am obosit
Căci Domnul e totul, mărirea
Şi soarele făr-asfinţit.