Ca păsările migratoare
Şi noi, emigranţi ne numim
Mereu, către ţara cu soare
Prin vânturi şi valuri plutim.
/:În urmă-i furtuna pentru totdeauna
Nainte e ţara şi soarele-i cald
Cetatea-i de aur, cu porţi de safire
Cu străzi aurite şi cer de smarald.:/
Aicea lăsăm colivia
Şi cuibul de vreascuri uscat
Nainte privim veşnicia
Şi locul spre care-am plecat.
Şi nu ne vom pierde în larguri,
Pe-oceanele pline cu nori
În faţă se vad trei catarguri
E al mântuirii vapor.
Credinţa, nădejdea, iubirea
Ne poartă când am obosit
Căci Domnul e toată mărirea
Şi soarele fără sfârşit.