Suntem duşi şi clătinaţi,
Zbuciumaţi, pe-al mării chin,
De furtuni şi zile sumbre,
Care peste mine vin
Într-o ţară unde-n veci
Nu coboară umbre reci
Vei vedea cu ochii tăi
Cum ai să pleci
În curând , zorii vor veni
Şi-n cer acasă vom sosi
Abia atunci pricepe-vom deplin
Dumnezeu de ce lăsase-atâta chin
Unii sunt flămânzi aici
Alţii n-au unde dormi
Mulţi sunt cei ce locuinţă
Au în locuri reci pustii
Ne-ntrebăm de ce-i aşa
Şi răspuns vrem a avea,
Dar Cuvântul Lui ne spune „voia Sa”!
Încercări ne copleşesc
Nu-nţelegem rostul lor
Dar aceasta este calea-n
Ţara bucuriilor
Din cer ochii Domnului
Paşii văd ai orişicui
Ne-ocroteşte, în mod tainic harul lui.